Cele trei mari deficiențe ale reformei spitalicești propuse de Karl Lauterbach
Karl Lauterbach, Ministrul Sănătății din Germania, intenționează să aducă o revizuire semnificativă a sistemului spitalicesc. Reforma sa are ca scop să schimbe accentul tratamentului spitalicesc de la considerente economice la nevoile medicale, în speranța de a crea un sistem de sănătate mai centrat pe pacient.
Ideea este de a restructura finanțarea și de a introduce măsuri standardizate de calitate. Cu toate acestea, în ciuda acestor obiective, experții au ridicat îngrijorări cu privire la deficiențe critice ale planului propus.
Probleme de finanțare
Finanțarea reformei lui Lauterbach a fost criticată de diverse părți interesate, inclusiv companiile de asigurări de sănătate și organizațiile sociale. Unul dintre principalele puncte de controversă este crearea unui fond de transformare de 50 de miliarde de euro, împărțit în mod egal între sistemul de asigurări de sănătate publice (SHI) și state.
Această schimbare marchează o ruptură de la actualul sistem de "finanțare duală", în care statele sunt responsabile de finanțarea infrastructurii spitalicești, în timp ce SHI acoperă costurile de operare, cum ar fi salariile.
Criticii susțin că aceasta va impune o povară nedreaptă asupra membrilor SHI, în special deoarece deținătorii de asigurări private nu vor contribui. Propunerea ar putea crește primele de asigurare de sănătate pentru public, cu un cost suplimentar estimat de 30 de euro anual pentru angajații cu un venit lunar de 3.500 de euro.
Aceasta ridică îngrijorări semnificative cu privire la echitatea reformei și dacă va duce la costuri mai mari pentru populația generală.
Deficiențele sistemului de plăți
Un element central al reformei este schimbarea modului în care spitalele sunt plătite. Sistemul actual încurajează spitalele să efectueze cât mai multe proceduri, datorită utilizării plăților pe bază de cazuri.
Planul lui Lauterbach urmărește să contracareze acest lucru prin implementarea unui sistem în care 60% din finanțarea spitalelor ar fi legată de menținerea capacității de tratament, iar doar 40% ar depinde de numărul de proceduri efectuate.
Cu toate acestea, mulți experți cred că această ajustare nu rezolvă problema de bază. Există temeri că spitalele mai mici din zonele rurale, care au mai puțini pacienți, ar putea fi deosebit de vulnerabile.
Aceste unități, în ciuda rolului esențial pe care îl joacă în furnizarea de îngrijiri locale, ar putea avea dificultăți financiare sub noul sistem, ceea ce ar putea duce în cele din urmă la închiderea lor. Federația Spitalelor din Germania (DKG) a exprimat îngrijorări similare, afirmând că reforma nu se aliniază cu nevoile medicale reale ale diferitelor regiuni.
Sustenabilitatea pe termen lung și riscurile de insolvență
Una dintre cele mai presante îngrijorări este că reformele propuse nu vor fi complet implementate până în 2029. Până atunci, multe spitale ar putea întâmpina dificultăți financiare severe.
Creșterea costurilor operaționale, combinată cu scăderea numărului de pacienți – o tendință care s-a agravat în timpul pandemiei de COVID-19 – a creat deja o situație fragilă pentru multe instituții. Fără sprijin financiar interimar, criticii se tem că numeroase spitale ar putea fi forțate să intre în insolvență înainte ca reforma să intre în vigoare.
Municipalitățile au fost deja nevoite să injecteze 3 miliarde de euro pentru a menține spitalele pe linia de plutire doar în 2024, subliniind urgența problemei. Sindicatele și alte părți interesate solicită un sprijin financiar temporar pentru a preveni închideri extinse ale spitalelor și pentru a evita consecințele negative pentru pacienți și lucrătorii din spitale.
Perspectiva personală
Din punctul meu de vedere, reforma spitalicească a lui Karl Lauterbach, deși bine intenționată, pare să ignore unele dintre nevoile practice și imediate ale sistemului de sănătate. Presiunea financiară care ar putea fi pusă asupra spitalelor mici și asupra pacienților, în special în zonele rurale, este îngrijorătoare.
Natura pe termen lung a reformei ridică, de asemenea, întrebări cu privire la fezabilitatea acesteia, mai ales având în vedere starea financiară a multor spitale în prezent.
Deși reforma este, fără îndoială, necesară, cred că este esențială o abordare mai echilibrată – una care să răspundă atât nevoilor pe termen scurt ale spitalelor, cât și obiectivelor pe termen lung de îmbunătățire a calității îngrijirilor. Echilibrarea acestor cerințe concurente va fi cheia pentru realizarea unui sistem de sănătate cu adevărat eficient și sustenabil.
