2-AG si anandamida - doi endocannabinoizi importanti

General

Majoritatea canabinoizilor pe care ii cunoastem provin direct din planta de canabis, motiv pentru care sunt numiti fitocannabinoizi. Ei functioneaza in principal prin cei doi receptori CB-1 si CB-2, care trec prin sistemul nostru endocannabinoid. Descoperirea initiala a acestui sistem o datoram lucrarilor stiintifice si studiilor pe tema canabisului efectuate de Dr. Lumir Hanus si colegul sau Dr. William Devane. Ei au intalnit prima data reteaua minunata si complexa, in 1992, in cadrul cercetarilor lor la Universitatea Ebraica din Ierusalim.

Aceasta descoperire importanta si de anvergura a avut loc atat de tarziu, in principal din cauza proastei reputatii a plantei de canabis, existand interdictii legale in intreaga lume timp de mai multe decenii.

Cu treizeci de ani mai devreme (mai exact in 1973), oamenii de stiinta au descoperit ca creierul nostru are site-uri de legare celulara specifice care pot fi influentate de opioide. Aceasta a fost o constatare importanta pentru profesionistii din domeniul medical! Printre alte functii, aceste site-uri de legare, numite si receptori opioizi, servesc ca loc de andocare pentru liganzii endogeni, adica pentru cei care sunt produsi in mod natural in organism. Opioidele produse de organism includ dinorfon, endorfina, encefalina si metorfamida.

Datorita receptorilor nostri opioizi, organismul este capabil sa suprime reactii precum durerea sau frica care apar din situatii stresante. Unii oameni de stiinta cred ca acest mecanism a evoluat si provine din sentimentul nostru de supravietuire.

Prin urmare, era rezonabil sa presupunem ca multe substante active cu proprietati similare pot fi utile. Intr-adevar, gama de domenii stiintifice de utilizare include suprimarea durerii, tensiunea musculara, atacurile de panica si scaderea tensiunii arteriale.

Deci, care este legatura dintre acesti receptori si endocannabinoizii importanti?

Receptorii CB1 se gasesc in special in creier, maduva spinarii si sistemul nervos central, iar receptorii CB2 se gasesc in principal in organe si tesuturi importante pentru puterea noastra imunitara. CB2 sunt localizati in celulele imune, splina, leucocite (globule albe din sange) si, de asemenea, in amigdalele noastre. Una dintre cele mai importante functii ale receptorilor CB ai sistemului imunitar este reglarea si modelarea inflamatiei. Cercetarea asupra receptorilor CB2 este deosebit de importanta pentru medicina, deoarece stimularea selectiva poate elimina efectele secundare psihologice care duc la un tratament de succes. ^[1]

De la inceputul anilor 1990, oamenii de stiinta au crezut ca receptorii CB1 ar putea fi aplicati in alte zone. Receptorii din sistemul nervos central se afla in principal pe interneuroni si acestia sunt responsabili pentru abilitatile motorii, senzatia de durere, memoria si invatarea. Cercetatorii de la Universitatea din Bonn au descoperit ca receptorii CB1 servesc drept puncte de plecare pentru activitatea dezvoltarilor neuronale din creier. Studiile efectuate pe animale de catre Universitatea Ebraica din Israel au aratat ca este posibila stimularea receptorilor cu canabis si inversarea temporara a procesului de imbatranire la soareci. Daca soarecii nu au receptor CB1, creierul lor imbatraneste mai repede ^[2]. In plus, cercetatorii au descoperit ca odata cu inaintarea in varsta, canabinoizii proprii ai organismului scad in creier. Aceasta inseamna ca mai putine substante se pot lega de proteine, adica de receptorii canabinoizi, intrerupand lantul de semnal obisnuit. Rezultatul este un proces de imbatranire mai rapid in creier. Potrivit oamenilor de stiinta, THC este un fitocannabinoid din planta de canabis care poate imita efectele endocannabinoidelor.

Descoperirea si cercetarea sistemului endocannabinoid (ECS pe scurt), a aratat ca, pe langa activitatile diferitilor receptori, trebuie sa existe lipide in organism care actioneaza asupra receptorilor. Lipidele care au fost cele mai cercetate se numesc 2-AG si anandamida si sunt numite endocannabinoizi. In experimentele pe animale ^[3], ambii agonisti au prezentat rezultate promitatoare la pacientii care sufera de boli inflamatorii cronice in sistemul nervos central sau tractul gastro-intestinal. In urma acestor rezultate ale cercetarii, oamenii de stiinta au inceput sa aiba mai multa speranta ca o interventie constienta si specifica in sistemul endocannabinoid ar deschide noi optiuni terapeutice. Acest lucru se poate intampla prin cercetarea mesajelor de semnal trimise si redirectionate in ECS. 

Rolul endocannabinoizilor in ECS

Planta de canabis a contribuit la denumirea sistemului endocannabinoid. Acest lucru este acum atat de important si ca ingredientele plantei au, de asemenea, o serie de asemanari cu canabinoizii proprii ai corpului nostru.

Un bun exemplu de zone suprapuse se afla in endocannabinoidul 2-AG, numit si 2-arahidonilglicerol. Canabinoidul, la fel ca multi fitocannabinoizi, se poate lega de receptorii CB1 si CB2 pentru a trimite mesaje prin sistemul nervos. 2-AG face acest lucru ca un agonist al receptorilor prin declansarea reactiilor prin receptori. Oamenii de stiinta au vazut ca 2-AG poate stimula senzatia de foame, poate aduce contributii importante la hipotensiune, neuroprotectie si alte procese fiziologice.

Prin urmare, endocannabinoidul poate sustine diverse procese prin intermediul receptorilor CB1 pentru a stimula sau controla pofta de mancare, de exemplu atunci cand se trateaza obezitatea ^[4]. Acest efect partial de imbunatatire a apetitului ar putea explica, de asemenea, de ce endocannabinoizii sunt prezenti in laptele matern ^[5]. La nou-nascuti, lipidele stimuleaza reflexul natural de aspiratie, care este vital pentru supravietuire.

Desigur, modelarea procesului de imbatranire in scopuri medicale este de mare interes. Pana in prezent, incercarile de a trata eficient Alzheimer, de a-l opri sau chiar de a proteja de acesta nu au avut pana acum succes. Studiile clinice pe subiecti testati care utilizeaza produsul de canabis THC au adus noi perspective: Unul dintre cele mai importante roluri pe care il joaca endocannabinoizii nostri este in detectarea celulelor nervoase bolnave si a inflamatiei si in prevenirea unor astfel de activitati. Pot face acest lucru oprind celulele gliale in timpul inflamatiei. Oamenii de stiinta au fost nedumeriti ceva timp cu privire la modul in care endocannabinoizii comunica cu celulele gliale. Spre deosebire de substantele mesager, cum ar fi 2-AG si anandamida, celulele gliale nu se leaga de receptorii CB1 sau, daca fac acest lucru, este rar.

Credem ca acestia cauta in mod specific neuronii care sa ajute la transmisie si ca centre de comutare. Anumiti neuroni transmit in cele din urma semnalele catre o varietate de receptori CB1 ^[6]. Acesti neuroni de asistenta se activeaza imediat ce apar semne de infectie. Cel putin la soareci, se pot trage concluzii ca neuronii au un anumit control asupra activitatii celulelor gliale.

Celule gliale si endocanabinoizi 2-AG

Celulele gliale la soareci par a fi capabile sa detecteze o tulburare sau infectie bacteriana si apoi sa schimbe metodele in care actioneaza.

Corpul incepe sa-si produca proprii endocannabinoizi. Neuronii preiau aceasta activitate si stimuleaza receptorii CB1 din jur. De asemenea, transmit semnalele catre celulele nervoase in timp ce regleaza imunitatea. Ei folosesc proteine ​​pentru a-si directiona „rapoartele de status” inapoi catre celulele gliale, regland astfel reactiile inflamatorii. Unul dintre endocanabinoizii care este produs si eliberat de neuroni este 2-AG.

Ce se intampla cand creierul incetineste productia de endocannabinoizi?

Faptul ca creierul uman produce mai putini endocannabinoizi odata cu inaintarea in varsta functioneaza ca un proces natural. Dementa, cum ar fi la pacientii cu Alzheimer, are acelasi efect. Se presupune ca receptorii CB1 ai neuronilor nu mai sunt suficient de stimulati, astfel incat celulele gliale sa nu-si mai poata regla activitatea inflamatorie. De indata ce neuronii mor, raspunsul imun creste. Aceasta tulburare inseamna ca informatiile nu mai pot fi transmise. Comunicarea este restrictionata. Pacientii cu Alzheimer care se afla in stadiile avansate ale bolii pot experimenta chiar moartea unor celule nervoase intregi.

Prin urmare, sistemul endocannabinoid nu numai ca prezinta modificari la pacientii afectati, dar pare sa joace si un anumit rol in dezvoltarea dementei.

Cei doi fitocanabinoizi cunoscuti, tetrahidrocanabinolul, (pe scurt THC) si canabidiolul, (pe scurt, CBD), ar putea juca un rol crucial in unele proceduri. Chiar daca se suprapun doar partial in structurile lor cu canabinoizii proprii ai corpului, ambii pot avea un efect antioxidant si pot inhiba inflamatia. Exista convingerea ca THC si CBD ar putea chiar sa sustina cresterea tesuturilor din sistemul nervos.

Andandamida

Anandamida canabinoida a corpului (cunoscuta si sub denumirea de arahidoniletanolamida) este al doilea endocannabinoid ca marime si bine cercetat. Acesta deriva din acidul gras nesaturat acid arahidonic. Acest acid gras poate fi detectat in cantitati mari in sistemul nervos central.

Anandamida a fost descoperita in 1992 si este atribuita farmacologului William Anthony Devane si chimistului analitic Lumár Onda ej Hanua. Numele sau este derivat din vechiul cuvant indian „Ananda”, care inseamna bucurie, incantare si fericire.

La fel ca fitocannabinoizii din planta de canabis, propria anandamida a corpului are capacitatea de a se lega de receptorii CB1 si CB2. In cantitati mai mari, poate chiar reprima anumite elemente ale plantei de canabis din cadrul ECS. Aceasta include cel mai faimos reprezentant fitocannabinoid - THC.

Cele doua canabinoide au o solubilitate semnificativa a grasimilor (lipofilie), dar structurile lor difera foarte mult, in ciuda faptului ca sunt ambele tridimensionale.

Anandamida este produsa in tesuturi si in membranele celulare. O cale sintetica duce la anandamida din formarea libera a acidului arahidonic si a etanolaminei, o a doua cale incepe in enzimele fosfodiesterazei din tesut ^[7]. Cu toate acestea, canabinoidul corpului nu pare sa aiba un timp de injumatatire lung. Faptul ca anandamida este foarte solubila in grasimi ii reduce si durata de viata.

Siturile de legare din sistemul endocannabinoid sunt impartite de substanta endogena cu fitocanabinoizi precum THC si CBD. In functie de doza, anandamida este, de asemenea, capabila sa deplaseze substantele psihoactive si sa preia receptorii canabinoizi in sine.

Cu toate acestea, anandamida se leaga si de alti receptori. De exemplu, poate viza canalul ionic din celulele nervoase senzoriale. Acesta este situat in sistemul nervos central si periferic si este numit receptorul durerii. Deci, una dintre sarcinile sale este de a trimite semnale de stimuli durerosi. Receptorul TRPV1 vaniloid al canalului ionic este responsabil pentru senzatia de caldura si gustul claritatii.

Alti liganzi endogeni (liganzi endogeni) din sistemul endocannabinoid sunt:

- NADA - N-arahidonoilopopamina

- OAE - Virodhamin

- AGE 2-arahidonilgliveril eter (eter noladina)

- Pregnenolona

- LPI - lizofosfatidilinozitol

Anorexie si casexie

Bolile grave pot afecta comportamentul alimentar al pacientilor. Anorexia (pierderea poftei de mancare sau pofta crescuta de hrana) si casexia (scaderea severa in greutate combinata cu slabiciune generala si anemie) sunt doua simptome nespecifice ale bolii. Acestea pot fi simptome insotitoare ale bolilor si tumorilor autoimune si grave infectioase, de exemplu. Chiar si persoanele dependente de substante psihoactive, simptome care pun viata in pericol, pot face viata si mai dificila pentru cei afectati. Daca simptomele bolii nu sunt tratate pentru o perioada lunga de timp, pot aparea complicatii fizice grave. In unele cazuri, recuperarea poate avea loc numai printr-o dieta artificiala.

Casexia poate duce, de asemenea, la o reducere vizibila a masei musculare. Pacientii afectati se simt adesea ameţiţi si obositi, slabiţi, cu senzaţie de greata. Anxietatea si depresia sunt adesea observate in contextul bolilor.

Sistemul nostru endocannabinoid preia sarcinile din corpul nostru care ne regleaza senzatia de foame si homeostazie. Aici intra in joc al treilea receptor mai putin cunoscut al sistemului canabinoid: receptorul GPR55. Prin interactiunea sa cu canabinoizii, poate creste continutul intracelular de calciu din celule si neuroni ^[8]. Acest lucru este important, deoarece corpul primeste mai putina energie decat are nevoie din cauza acestor simptome. Consecintele descompunerii musculare sau incetarii cresterii reprezinta o deficienta fizica in diferite elemente. Acestea includ calciu, vitamina D si, de asemenea, fosfat. Osteoporoza, adica oasele fragile, poate avea ca efect descompunerea masei osoase. Aceste multe simptome ale deficientei pot provoca dinti fragili, cariile dentare si chiar pierderea dintilor.

Pe de alta parte, creierul reactioneaza cu performante scazute, iar sistemul nostru imunitar poate fi afectat si de insuficienta. Isi pierde puterea si nu mai poate sustine in mod adecvat organismul in lupta impotriva infectiilor. Vestea buna este ca un sistem imunitar afectat poate fi adesea reversibil si isi poate recastiga forta dupa recuperarea cu succes.

Sistemul endocannabinoid este capabil si mai mult. Prin anandamida noastra endocannabinoida, receptorii CB1 provoaca anumite interactiuni si stimuleaza sau regleaza pofta de mancare ^[9]. In schimb, un semnal anandamidic perturbat poate duce la tulburari alimentare. In diverse studii, oamenii de stiinta au vazut, de asemenea, indicii ca exista o legatura intre endocannabinoizi si metabolismul energetic din stocarea combustibilului ^[10].

Știm despre acest efect asupra poftei de mancare nu numai din canabinoizii proprii ai corpului. Plantele canabinoide precum THC s-au dovedit a fi o optiune de succes in trecut pentru pacienti, in special, cei cu cancer avansat, care pot atrage un numar de ingrediente active ale fitocannabinoidului.

Cercetatorii Universitatii din Chicago au descoperit ca foamea dupa lipsa de somn se datoreaza sistemului endogen de canabinoizi. Studiile efectuate pe participanti au aratat o crestere a nivelurilor endocannabinoide de 33% ^[11] imediat ce timpul adormit a fost redus la jumatate. Pofta de gustari bogate in calorii a crescut, de asemenea. Cercetatorii cred ca oglinda 2-AG ar putea fi responsabila pentru aceasta crestere a poftei de mancare.